Personal, ma simteam ca un urs dansator, greoi in miscari si lipsit de gratie, dar totusi mare (prin statura mea) si protector cu femeia pe care o tineam in imbratisare. In primul rand, sunt pe cale sa invat sa merg drept, fara ezitari, picior pe langa picior. Pare ceva simplu, dar nu este.

Acum incep sa am momente de “gratie”, in care devin imponderabil, fluid, elegant in miscari. Am invatat sa “simt” partenera, sa invat sa imi controlez (cat de cat) ezitarile, sa imi “calculez” in avans pasii, dar cel mai important, sunt pe cale sa invat arta subtila a transmiterii “impulsului” corect al intentiei miscarii catre follower, lucrul cel mai important in tango.

Spun asta pentru ca secretul magiei tangoului este uluitoarea sincronizare dintre cei doi dansatori, spontaneitatea de care dau dovada, in conditiile in care nici o interpretare (chiar a aceleiasi melodii, de catre aceiasi parteneri) nu seamana cu alta, nefiind nimic programat, prestabilit.

Am ajuns la acest moment in etapa in care invat cu adevarat sa ASCULT muzica de tango, sa descifrez pulsul secret al tangoului, ce marcheaza pasii dansatorilor. Este un drum pe care mi-l doresc sa nu se sfarseasca niciodata. Am simtit de la inceput ca daca te “imbolnavesti” de tango, daca te “contamineaza” magia lui, va ramane cu tine toata viata.